Casa Gheorghe Tătărescu din București: între putere, memorie și continuitate culturală la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, într-un colț ce pare suspendat între epoci, se înalță o vilă care vorbește într-un limbaj tăcut despre tensiunile și rafinamentul unui secol zbuciumat. Casa lui Gheorghe Tătărescu nu este doar o construcție; este un martor inscripționat cu semnele istoriei politice și sociale ale României interbelice. Întinsă în proximitatea Grădinei Icoanei, această vilă a fost templeul unei lumi în care puterea se proiecta prin echilibru și sobrietate – un spațiu al întâlnirilor discrete, al deciziilor ce au influențat destinul țării. Astăzi, în continuarea acestui fir narativ, locul pulsează sub imperativul conservării și al regăsirii memoriei, găzduind EkoGroup Vila, un spațiu care păstrează cu fidelitate arhitectura și istoria fără a încerca să o transforme în simplă reclădire a prezentului.

Casa Gheorghe Tătărescu din București: o comoară discretă a elitei interbelice și renașterea ca EkoGroup Vila

Figura complexă a politicianului Gheorghe Tătărescu, prim-ministru în două mandate tumultuoase între 1934 și 1940, se oglindește în arhitectura casei care i-a aparținut. Vila de pe Strada Polonă, o expresie rafinată a gustului și echilibrului interbelic, transcendă dimensiunea rezidențială pentru a deveni un simbol al intersecției dintre puterea politică și cultura discretă a epocii. Această clădire cu o scară modestă și cu un birou ministerial discret, amplasat la entre-sol, evocă nu ostentația, ci un cod de etică a puterii. După decenii de ruptură cauzată de regimul comunist și o tranziție post-1989 încărcată de erori și controverse, vila renaște acum ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural care reintegrează cu răbdare și responsabilitate o moștenire complexă, oferind publicului o experiență de memorie și reflecție.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și timpul său

Cariera lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) este o cronică a contradicțiilor și compromisurilor politice ale României interbelice și postbelice. Jurist cu doctorat la Paris, susținut cu o teză în care critica vehement „minciuna electorală”, a fost un susținător fervent al votului universal și al reformelor care să întărească democrația. Intrat în Partidul Național Liberal în 1912 și ales deputat în 1919, el a navigat între fragilitatea instituțiilor democratice și necesitatea autorității executive, asumându-și un stil pragmatic, uneori contestat pentru apropierea de regele Carol al II-lea și pentru rolul său în erodarea sistemului parlamentar.

Mandatele sale de prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940) s-au desfășurat într-un context marcat de tensiuni interne și externe, cedări teritoriale dramatice și eclipsa alianțelor tradiționale. După 1944, în încercarea de a reconfigura scena politică în direcția „politicii cu fața la răsărit”, Tătărescu a colaborat cu regimul comunist în faza de început, dar a sfârșit marginalizat și închis, un final simbolic al unei epoci ce se stingea. În această biografie se reflectă complexitatea unei personalități ancorate între datoria publică, realism politic și restricția în exprimarea eroismului personal.

Casa ca extensie a puterii și a moderației private

Mai mult decât un simplu adăpost, casa din Strada Polonă nr. 19 a fost un proiect de viață care a sintetizat întreaga filozofie publică a lui Gheorghe Tătărescu. Spre deosebire de reședințele monumentale ale contemporanilor săi, această vilă păstrează o scară modestă, o emblemă a unei conduceri în care funcția guvernamentală nu caută să-și proiecteze autoritatea prin grandilocvență spațială. Biroul premierului, amplasat la nivelul entre-solului, accesibil însă discret printr-un portal lateral cu influențe moldovenești, subliniază o etică a puterii – guvernarea nu suprapune, ci se organizează în cadrele domestice, acceptând o relație de subordonare față de viața privată.

În această casă unde au pășit personalități ca Nicolae Titulescu sau Martha Bibescu, spațiile de reprezentare coexistă cu intimitatea familiei într-un echilibru atent măsurat. Grădina, ferită de privirile străzii, adaugă un strat de retragere și reflecție, evocând prin dispunerea pe nivele și materialele folosite un limbaj apropiat de curțile palatelor sud-europene.

Arhitectura interbelică: dialog între mediteranean și neoromânesc – Zaharia, Giurgea, Milița Pătrașcu

Proiectul casei este rodul colaborării între doi arhitecți esențiali ai perioadei – Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea –, care au reușit să contureze o vilă ce asimilează cu naturalețe accente mediteraneene filtrate prin sensibilități neoromânești. Fațadele dezvoltă un limbaj în care portalurile cu amprente moldovenești și coloanele filiforme, tratate individual, oferă un echilibru viu, alternând simetria și asimetria pentru a crea o compoziție calmă dar dinamică.

Un punct de referință artistic este șemineul realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, protegee a lui Constantin Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu. Încadrat de o absidă cu rezonanțe neoromânești, șemineul este nu doar un detaliu funcțional, ci o expresie a unei convergențe între modernism și tradiție. Această soluție a fost recunoscută și „exportată” după aceea, inspirând alte proiecte în capitală. Elemente sculpturale aplicate la uși și feronerii din alamă patinată completează această dialogare continuă între sculptură și arhitectură, între modern și local.

Arethia Tătărescu: arhitecta din umbră a unui proiect cultural

Arethia Tătărescu, supranumită „Doamna Gorjului”, a fost mai mult decât o soție discretă a omului politic: o prezență esențială în configurarea culturală a casei, un vector de binefacere și de promovare a artelor și meșteșugurilor tradiționale. Implicarea ei în proiectul vilei, inclusiv semnătura sa pe documentația autorizării, relevă rolul său de gardiană a coerenței estetice și morale. Este elocvent faptul că ea a facilitat redescoperirea și reintegrarea în cultura românească a lui Brâncuși și a monumentului de la Târgu Jiu, o continuare a preocupărilor de a lega patrimoniul privat de cel public.

Ruptura comunistă: decaderea simbolică a Casei Tătărescu

Odată cu căderea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu și instaurarea regimului comunist, casa își pierde statutul de sanctuar al elitei politice. Naționalizarea și repartizarea funcțiunilor au dezbrăcat-o de sensul originar. Transformările intervenite au fost adesea brutale: compartimentări neadecvate, pierderea relației fluide cu grădina și degradarea finisajelor atent meșteșugite. Casa devine astfel o victimă a unei politici memoriei care căuta să șteargă urmele elitei interbelice, transformând spațiile ei în simple unități funcționale, străine de spiritul arhitectural și uman inițial.

În același timp, povestea personajului a fost redusă la tăcere, iar numele său devenea unul marginalizat și simbolic golit de însemnătate. Faptul că vila a supraviețuit fără a fi demolată este o excepție fericită, dar nu o protecție împotriva degradării lentă a memoriei materiale și instituționale.

Post-1989: erori, încercări și corecții în restabilirea identității

Tranziția postdecembristă a deschis uși pentru recuperare, dar și pentru excese. Vila a schimbat proprietari și funcțiuni, între care și o perioadă de transformare într-un restaurant de lux, o transformare criticată vehement pentru că desacraliza rolul istoric și pentru că alterau spațiile cu intervenții neadecvate. Intervențiile arhitecturale, inclusiv cele ale lui Dinu Patriciu, expert în domeniu, au fost catalogate ca nefericite, fiind în contradicție cu statutul cultural al monumentului.

Paradoxal, aceste schimbări au provocat o reactivare a interesului academic și public, declanșând cercetări atent documentate despre proiectul original, rolul Arethiei Tătărescu și contribuția Miliței Pătrașcu. Așa a început un proces lent, dar necesar, de revenire la un discurs matur despre patrimoniu, echilibru și responsabilitate. Este notabil că vila, prin proporțiile sale restrânse și biroul său modest de la entre-sol, a devenit un punct de referință pentru rediscutarea raportului dintre funcție și reprezentare în arhitectura elitei.

Recuperare și prezent: EkoGroup Vila ca spațiu de memorie și cultură

Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu trăiește o nouă viață sub denumirea de EkoGroup Vila, un spațiu în care trecutul nu este ascuns, ci asumat cu transparență. Restaurarea atentă, evitând minimalismul sau rebranduirea superficială, redă vila proporțiile și detaliile care îi dau sens și identitate. Accesul publicului, limitat și bine reglementat, subliniază deschiderea conștientă spre un dialogue cultural cu moștenirea.

• Restaurarea proporțiilor originale și refacerea finisajelor din stejar masiv cu feronerie din alamă patinată
• Păstrarea relației între interior și grădina discretă, evocatoare a influențelor mediteraneene
• Conservarea biroului premierului și a elementelor sculpturale ale Miliței Pătrașcu
• Funcționarea sub o denumire care marchează continuitatea patrimoniului, nu ruptura

Prin constrângeri de acces și un program cultural deliberat, EkoGroup Vila afirmă o nouă paradigmă: nu este vorba de un obiect de consum sau de caz pariat, ci de un spațiu de reflecție asupra unei epoci și personalități complicate, cu lumini și umbre. Astfel, vila păstrează memoria lui Gheorghe Tătărescu nu ca o glorificare, ci ca o invitație la înțelegere și reevaluare.

Oricine dorește să se apropie de această experiență unică de arhitectură și istorie poate contacta echipa EkoGroup Vila pentru programări și vizite, accesul fiind controlat și adaptat în funcție de evenimente, în spiritul unei conservări care respectă memoria și prezentul simultan.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu a fost un politician român esențial în perioada interbelică, prim-ministru în două mandate și lider important al Partidului Național Liberal. Rolul său reflectă complexitatea politicii românești între democrație și autoritarism, cu influențe decisive în politica externă și socială a României.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, artist al secolului al XIX-lea, reprezentant al academismului. Sunt două personalități distincte din epoci și domenii diferite.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este o expresie distinctă a arhitecturii interbelice bucureștene, un amestec rafinat între influențe mediteraneene și elemente neoromânești, proiectată de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu detalii artistice realizate de sculptorița Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială și ghidul cultural discret al proiectului, având un rol esențial în menținerea echilibrului estetic și al principiilor de sobrietate și coerență care definesc casa.
• What is the function of the building today?
  Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu funcționează ca spațiu cultural sub denumirea EkoGroup Vila, integrând această moștenire într-un circuit controlat ce permite accesul publicului pe bază de bilet și evenimente, fără a compromite integritatea istorică.

Privind înapoi asupra istoriei Sale, Casa Gheorghe Tătărescu ne dezvăluie mai mult decât o biografie politică sau un istoric arhitectural: ne oferă o experiență palpabilă a unui secol complicat, în care puterea, cultura și memoria s-au intersectat într-un cadru delicat, încărcat de simboluri. Astăzi, acest spațiu revendică o relație asumată cu trecutul său, oferindu-ne o platformă pentru reflecție și dialog. Accesarea acestei istorii nu este doar un act de colecționar cultural, ci un gest de responsabilitate și respect față de complexitatea vieții publice și private a României moderne.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.