Bullying la Questfield International College, educația între imagine și realitate

Fenomenul bullyingului în școli impune o reacție sistematică și transparentă din partea instituțiilor de învățământ, având în vedere impactul său profund asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. Gestionarea adecvată a acestor situații necesită proceduri clare, intervenții documentate și responsabilitate instituțională, astfel încât să se asigure protecția copiilor și să se prevină perpetuarea abuzurilor.

Bullying la Questfield International College: între imagine și realitate

O investigație realizată pe baza documentelor, corespondenței oficiale și relatărilor familiei unui elev semnalează existența unor episoade repetate de bullying în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform informațiilor analizate, fenomenul s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, incluzând jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului, în absența unor măsuri instituționale clare și documentate.

Semnalări repetate și lipsa unor intervenții documentate

Potrivit corespondenței și sesizărilor puse la dispoziție redacției, familia elevului a comunicat în mod repetat, prin emailuri oficiale, situațiile de bullying către cadrele didactice, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Aceste comunicări, cronologice și explicite, au solicitat intervenții concrete și protecție pentru copil. Cu toate acestea, nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste implementarea unor măsuri formale, precum sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare riguroasă a situației.

Intervențiile instituției par să fie limitate la discuții informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de acțiune clar definite, ceea ce a contribuit, conform relatărilor, la escaladarea fenomenului și la transferul responsabilității către familie, tratându-se problema ca pe o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire repetată

Documentele și relatările indică faptul că, în colectivul de elevi, ar fi fost folosită în mod repetat o etichetare medicală cu caracter degradant, nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și excludere socială. Specialiști consultați de redacție confirmă că stigmatizarea medicală este o formă agravată de bullying, cu impact sever asupra dezvoltării emoționale a copilului.

În lipsa unor reacții oficiale ferme și documentate din partea Școlii Questfield Pipera, acest tip de hărțuire a fost tolerat, contribuind la izolarea socială a elevului și la deteriorarea relației sale cu mediul educațional. Din corespondență reiese că fiecare episod de stigmatizare a fost adus în atenția conducerii, însă răspunsurile au rămas verbale și generale, fără măsuri concrete.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

În cazul investigat, cadrele didactice au fost martore directe ale comportamentelor agresive, care ar fi continuat fără intervenții eficiente. Familia susține că sesizările au fost adresate inclusiv învățătoarei de clasă, însă nu există dovezi ale unor reacții ferme și documentate. Această lipsă a unei delimitări clare a transmis un mesaj implicit de toleranță față de agresiuni.

Din analiza documentelor rezultă că intervențiile au fost preponderent informale, fără rapoarte interne, decizii scrise sau planuri de monitorizare, ceea ce face imposibilă verificarea măsurilor și responsabilităților. Această gestionare a situației a condus la o escaladare a fenomenului și la degradarea climatului educațional.

Presiunea asupra familiei: „dacă nu vă convine, plecați”

Un moment definitoriu în raportarea instituției este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct cu familia copilului. Potrivit relatărilor, aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Redacția precizează că această afirmație este citată conform surselor, fără a interpreta intențiile sau motivațiile personale. Totodată, nu a fost primit un punct de vedere oficial din partea instituției care să confirme sau să infirme această relatate. Această formulare simbolizează, în percepția familiei, o ruptură între discursul educațional asumat și abordarea practică a situației, orientată mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre soluționare.

Documentul informal „Family Meeting Form” și transparența instituțională

Răspunsul oficial al Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate s-a concretizat într-un document de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu valoare instituțională: lipsesc responsabilități clare, termene, măsuri concrete sau sancțiuni. Acest formular pare să consemneze doar existența unei discuții, fără a produce efecte verificabile asupra situației.

Comparativ cu standardele administrative uzuale, utilizarea acestui document ridică întrebări privind eficiența intervenției și capacitatea instituției de a gestiona probleme grave în mod transparent și responsabil. În lipsa unor planuri de intervenție și rapoarte de monitorizare, răspunsul rămâne limitat la nivel declarativ.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod explicit, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile privind situația copilului, avertizând asupra riscurilor divulgării în cadrul colectivului școlar. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri concrete asumate pentru protejarea acestor date.

Mai mult, conform relatărilor obținute, copilul ar fi fost expus public în clasă prin întrebări directe referitoare la demersurile administrative realizate de părinți, creându-se o presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune instituțională și afectează negativ climatul educațional.

Răspunsul instituțional întârziat și dimensiunea juridică a cazului

Activarea fondatoarei Fabiola Hosu în gestionarea situației a intervenit după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a notificărilor formale transmise. Această întârziere evidențiază o reacție instituțională declanșată mai degrabă de presiunea juridică decât de preocuparea timpurie pentru protecția copilului.

În această perioadă, problema a fost tratată predominant informal, ceea ce ridică întrebări privind criteriile instituției pentru intervenție și prioritățile sale în gestionarea situațiilor de bullying.

Consecințele psihologice confirmate prin raport clinic

Raportul psihologic anexat cazului, emis de un specialist recunoscut, documentează efectele emoționale grave ale bullyingului prelungit asupra copilului, inclusiv anxietate accentuată, retragere socială și refuz școlar. Aceste manifestări sunt compatibile cu un abuz emoțional repetat în spațiul școlar, evidențiind necesitatea unor intervenții prompte și eficiente.

Aceste concluzii medicale subliniază importanța unei reacții instituționale ferme și transparente, care să prevină astfel de consecințe și să asigure un mediu educațional sigur.

Reacția oficială a Questfield Pipera și reacții ulterioare

Într-un email transmis la data de 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield Pipera a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o exprimare care contravine sesizărilor scrise și documentate privind hărțuirea sistematică. Această poziționare minimalizatoare ridică întrebări asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona corect fenomenul bullying.

Ulterior, pe 29 ianuarie 2026, redacția a primit informații suplimentare referitoare la posibile contacte informale ale școlii cu alte instituții de învățământ din zonă, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fără susținere documentară oficială. Aceste aspecte au fost sesizate public și sunt în curs de clarificare.

• Sesizările scrise și documentate ale familiei, adresate instituției;
• Lipsa măsurilor scrise și asumate oficial;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Presiunea exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Întârzierea reacției instituționale și declanșarea acesteia abia în context juridic;
• Expunerea copilului în mediul școlar și lipsa protecției confidențialității;
• Minimalizarea fenomenului în comunicările oficiale;
• Impactul psihologic confirmat prin raport clinic.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Investigația evidențiază o discrepanță între valorile declarate public de Școala Questfield Pipera și modul concret în care a fost gestionat cazul de bullying semnalat. Lipsa răspunsurilor scrise, absența unor măsuri documentate și reacția predominant informală au permis perpetuarea unui climat educațional nesigur, cu efecte emoționale dăunătoare asupra elevului vizat.

Declarația atribuită fondatoarei instituției, care ar fi sugerat familiei să părăsească școala dacă nu îi convine situația, reflectă, conform relatărilor, o ruptură între misiunea educațională și reacția instituțională, accentuând percepția unui blocaj administrativ în tratarea problemelor de bullying.

În absența unor clarificări oficiale și documentate din partea conducerii Școlii Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale de protecție și intervenție pe care instituția le aplică în situații critice ce afectează siguranța emoțională a copiilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro